Ospătar concediat cu pumni în cap pentru că dădea scobitori gratis la clienți

ospătar concediat scobitori

Un ospătar care servea într-un cunoscut restaurant din București a fost concediat de șeful de sală cu pumni în cap pentru că a nesocotit regulile casei și a dat scobitori gratis la clienți.

Nefericitul chelner Jan s-a prezentat mahmur azi dimineață la serviciu și, într-o clipă de neatenție, a adus din bucătărie mai multe scobitori pe care le-a dat clienților care au cerut, uitând cu desăvârșire să le treacă pe notele de consumație. Pe la orele prânzului, șeful de sală Maricel Jecmăneanu – fost chelner la Casa Partidului înainte de `89 – și-a urmat rutina zilnică, iar când a ajuns la număratul scobitorilor a observat cu stupoare că lipsesc 7 scobitori din stoc, iar acestea nu se regăsesc pe bonuri. Cu o falcă în cer și una în pământ, Maricel a înșfăcat unul din bonurile chelnerului Jan și a constatat că nu apăreau scobitorile, ci doar restul consumației: ciorbă de burtă, burtă extra, pâine, ardei iute, smântână, apă plată robinet, sare, piper, oțet și șervețel. Vânăt de nervi, șeful de sală a verificat de îndată înregistrarea de pe camera video de supraveghere a personalului și a văzut cu ochii cât cepele cum măgarul de Jan a înmânat scobitoarea gratis unui client. Negru de supărare, Maricel i-a desfăcut pe loc contractul de muncă ospătarului sub o ploaie de pumni grei de șef de sală versat: “Bată-ți Dumnezeu norocul și meseria Jane! Eu te-am făcut chelner, eu te omor! Păi tu vrei să ne aduci la sapă de lemn! Nu-ți mai tot trage sfecla că dau pe lângă!”. După ce l-a lăsat lat în stradă, șeful de sală s-a răzbunat și pe clienții care mâncau cu noduri în restaurant, cu capul în farfurii: “Mama voastră de ticăloși needucați! Eu am servit oameni mari de la Partid, nu niște neica-nimeni ca voi. Am fost aproape să dau mâna cu Ceaușescu doamne iartă-l, care dacă mai era el nu mai îndrăzneați să veniți în local cu tupeul ăsta nesimțit și să ne comandați nouă. Asta-i chiar culmea, mâine-poimâine ne trezim că vin și studenți săraci să mânce pe terasă, că le și fac bicicletele guler!”.

De frica șefului de sală, toți clienții aflați la acea oră în local au făcut pe loc sindromul Stockholm cu complicații de București: “Da dom’le, are și el dreptate, nu pot eu ca client să vin aici și să mă aștept să fiu stăpânul lor, să pretind să fiu servit cu respect și demnitate. Așa ceva nu există nicăieri în lume. Să zicem mersi că ne scuipă și ne bagă păr în mâncare prin sondaj, aleator, că se poate și mai rău.”

pamflet scris cu umor în neștire de Ignațiu Ralea