Atenţie! Pieptănatul excesiv provoacă foarte multă chelie

pieptanat excesiv chelie nestire

Un nou motiv de îngrijorare pentru bărbaţii de modă veche. Cercetătorii prusaci tocmai ce au descoperit că pieptănatul excesiv provoacă foarte multă chelie.

Un tânăr de 19 de ani din satul Botoşani a aflat pe pielea lui (mă rog, mai degrabă pe scalp) consecinţele dezastruoase ale pieptănatului excesiv. Hilarie Pleşuviţă, un fost tânăr de perspectivă, este un român de modă veche, pasionat de tot ce e obsolet în materie de trăit. Printre pasiunile sale se numără cămaşa călcată şi descheiată până la buric, lănţugul de aur cu cruciuliţă coclit sub sau peste cămaşă, helanca cu mătreaţă, bărbieritul cu lamă şi pămătuf moştenite de la ăl bătrân, posterele pe pereţi cu Loredana Groza şi Angela Similea, jocul de societate şi agăţat Sticluţă şi, favoritul său, pieptănatul cu sălbăticie. Pentru a-şi hrăni acest hobby, Hilarie şi-a procurat un pieptene uriaş, confecţionat cu meşteşug din os de jder, cu dinţii foarte rari şi ascuţiţi, aşa cum se purta în Evul Mediu. A început să se pieptene la 18 ani. Hilarie purta un păr bogat, des şi creţ, de cretin. În fieştecare zi, dimineaţa şi după-masa şi seara, în faţa oglinjoarei din baie, tânărul Pleşuviţă se deda la reprize de pieptănat sălbatic de câte un ceas. Plăcerea lui era să apese cu nădejde pe greblă şi să îşi râcâie încet şi sadic scăfârlia şi să nu se oprească până încă se mai zărea în oglindă printre şiroaiele de sânge care-i înceţoşau vederea. La împlinirea vârstei de 19 ani, când alţi tineri se bucură de chici îngrijite şi bufante, bietul Hilarie mai avea exact 23 de fire de păr răzleţite într-un breton de neam prost, de neacceptat până şi pentru cocalari. Dintr-un copil frumos şi uşor retardat, botoşăneanul a ajuns o umbră de om, un Nosferatu al podoabelor capilare. Şi cum răutatea oamenilor nu are limite, nu era zi în care să nu audă pe stradă chicote înfundate şi câte-un şfichiuitor “Gollum! Gollum!”.

Aşadar, savanţii prusaci ne sfătuiesc să renunţăm treptat la obiceiuri medievale atât de îndrăgite în România, cuprinzând aici şi batista textilă bătută-n muci şi strivită în buzunar, basca cu moţ care face purtătorul să aducă a profesor de atelier sau tăşcuţa de piele atârnată la cingătoare şi doldora de telefon, bani, acte şi hârtii importante.

pamflet scris cu umor în neștire de Ignațiu Ralea