Un homeless braşovean a trăit 3 ani abuziv în dulapul de spovedanie al unei biserici catolice

spovedanie biserica nestire

Un cetăţean homeless din Braşov a trăit regeşte 3 ani de zile, aciuat în dulapul de spovedanie dintr-o importantă biserică catolică din municipiu. Omul s-a folosit de toate tertipurile imaginabile pentru a fenta autorităţile bisericeşti, dar a fost depistat în cele din urmă şi azvârlit înapoi în stradă.

Braşoveanul de 23 de ani, pe numele său Bazil Destoinicescu, îngroşa rândurile persoanelor fără adăpost de un an când i-a venit geniala idee de a ocupa abuziv dulapul de spovedanie. A ochit biserica catolică pentru că îi plăcea muzica orgii şi i se şi părea mai caldă şi mai primitoare decât cele ortodoxe, care başca nici nu sunt dotate cu astfel de dulapuri confesionale pentru credincioşi. Bazil s-a strecurat în spaţiosul dulap din lemn frumos lucrat în timpul liturghiei şi nu s-a mai dat dus. Primele săptămâni au fost mai dificile, ca după orice mutat. Nu putea dormi neîntors în timpul zilei, că popa îl deranja mereu cu spovedania. Fiind destoinic din fire şi după nume, Bazil s-a învăţat să imite câteva zeci de voci diferite şi a întocmit o listă lungă cu păcate care de care mai interesante, pentru a se asigura că şi popii sunt mulţumiţi în tot timpul ăsta. În jumătatea lui de dulap, a încercat să facă locul cât mai plăcut şi mai comod, fără a se abate însă de la austeritatea specifică bisericii. O saltea, o oglinjoară pentru toaletă, băncuţa care era deja acolo când s-a mutat, un reşou pentru gătit şi încălzit iarna şi un radio mic pentru companie; acestea formau sumarul mobilier. Noaptea îşi dezmorţea oasele prin biserică, admirând picturile murale apocaliptice, menite să bage frica de Doamne-Doamne în enoriaşi. Vinul bun de împărtăşanie nu a lipsit în nici o seară de pe masa lui Bazil, alături de un bol cu prescură proaspătă.

După 3 ani de huzur, Bazil a devenit neglijent, până în fatidica zi în care ulciorul nu a mai mers la apă. Pentru că a venit un preot nou în biserică, Bazil a ţinut cu tot dinadinsul să facă o impresie din prima zi. După ce a imitat cu o prestaţie demnă de Oscar o babă acră care mărturisea că are gânduri criminale de câte ori vede un tânăr, Bazil a ridicat ştacheta, doară-doară l-o impresiona pe noul popă. Cu o voce cătrănită, a intrat în pielea unui politician care se destăinuia că păcătuise furând mai mult decât permite legea, moment în care preotul a dat naibii secretul confesional, a ţâşnit din dulap şi l-a înşfăcat de guler pe Bazilică, răcnind apoplectic: “Politician care admite că a furat??? Impostorule, în stradă cu tine! Că mă şi miram de ce miroase mereu a picioare şi cremă de ras ieftină în dulap”.

pamflet scris cu umor în neștire de Ignațiu Ralea