De ce ies nunţile româneşti atât de izbutite

nunta romani nestire

Toată lumea se întreabă cum se face că nunţile româneşti sunt cele mai reuşite din lume. Ei bine, românul ştie ca nimeni altul să combine cu succes cele trei ingrediente care fac diferenţa între o nuntă de vis şi una de coşmar: invitaţii, muzica şi meniul.

Invitaţii. Visul fiecărui cuplu de însurăţei este de a-şi transforma nunta într-un ambiţios experiment social. Se pare că, cu cât sunt mai diferiţi invitaţii şi au mai puţine în comun, cu atât este mai de vis nunta. Ca regulă, nu pot să lipsească din lista invitaţilor câteva figuri notorii a căror prezenţă reconfortantă te reasigură că eşti la o nuntă românească: clopotarul satului socrului mic, în comă alcoolică încă de la cununia civilă, care ţine morţiş să demonstreze tuturor invitaţilor de la oraş că ţăranii sunt şi ei oameni interesanţi; unchiul oligofren din partea miresei, cu un picior mai scurt, a cărui singură ambiţie este de a nenoroci toate femeile invitându-le cu insistenţă la dans; cei 7 foşti colegi deja căsătoriţi ai mirelui, cu care timpul nu a fost milos, cu burţile iţindu-li-se discret printre nasturii gata să pocnească ai costumelor de la absolvirea liceului; mătuşa corpolentă cu cea mai mare poşetă din lume, care nu bea niciodată dar trăzneşte a ţuiculiţă de la o poştă şi e convinsă că are o obligaţie morală să lase rotocoale mari de salivă pe obrajii tuturor invitaţilor şi nelipsitul văr cocalar în treling mai de Doamne-ajută. Ca naş, musai să ai pe cunoştinţa lui tati care e primar pe sate; îl recunoşti imediat după costumul negru lucios din talcioc cu trei mărimi mai mare şi mânecile peste degete, pantofii scâlciaţi şi boxăliţi atent cu glod de la el din comună şi după gesturile exagerate de amfitrion uşor ţărănoi cu care se asigură că fiecare invitat în parte îşi soarbe supa la nunta secolului.

Muzica. Cu un an înainte de nuntă, mirele şi mireasa cad de acord că nu vor în nici un chip manele şi populară şi se jură că vor face un efort pentru a aduce cel puţin o Madonnă sau un Elvis Presley. Cu şase luni înainte de nuntă, după ce îngâmfaţii de Madonna şi Elvis nu au catadicsit să le răspundă la emailuri, mirii fac un compromis şi propun varianta de avarie, cea a imitatorilor locali Loredana Groza şi Ştefan Bănică Jr. Scumpi şi ăştia. Cu trei zile înainte de nuntă şi după două ameninţări cu sinuciderea din partea miresei, cei doi coboară cu picioarele pe pământ şi tocmesc pe post de DJ un băiat din bloc cu acces la calculator şi o formaţie exotică de sud-americani din Strehaia, care cântă life într-o română stricată. Pentru că manelele sunt de prost gust, acestea se vor numi conspirativ muzică de petrecere pe durata nunţii. Sau “ceva care să placă la toată lumea”. Playlist-ul trebuie completat cu cele mai noi hituri internaţionale cunoscute de nuntaşi: Şarozano Şarozan, Guantanamera şi Insieme-Iunait-Ciunait-Iurop.

Meniul. Mireasa e umblată prin lume, a fost la două all-inclusive în Turcia, aşa că are deja o idee de meniu rafinat, care se gâdile papilele pretenţioase ale orăşenilor, dar şi cele grobiene ale ţăranilor: caviar cu miere Hanuka la aperitiv, homar cu fenicul caramelizat, friptură de vită Angus medium-rare şi tort de profiterol cu îngheţată de fructul pasiunii. Pentru că Jamie Oliver nu ştie să facă sarmale şi Gordon Ramsey înjură mai abitir decât clopotarul satului, mirii sfârşesc invariabil cu un bucătar recrutat din paginile aurii ale familiei. De preferinţă, acesta este angajat la o cantină de spital, o popotă la armată sau la o împinge-tava. Meniul ştiinţifico-fantastic va face loc celui tradiţional românesc: supă de pui cu tăiţei dar ornată elegant cu frunze de pătrunjel, sărmăluţe care neapărat sunt cele mai bune din lume, friptură de pui din supă cu piure şi un tort simplu, cu ciocolată, frişcă, marţipan, pandişpan, 15 feluri de fructe, 7 creme şi o ciupă de mărgele de plastic necomestibile.

pamflet scris cu umor în neștire de Ignațiu Ralea