POVESTEA MEA: Nu găsesc o femeie vrednică de mine în toată Corabia

povestea mea

Stimate colectiv de redacţie,

Sunt un tânăr din provincie. Impecabil, manierat, serios, fără vicii, chivernisit, cu servici foarte bun la Primărie. Am 23 de ani, sunt în pas cu moda şi, foarte important, sunt proprietarul unui apartament cu două camere decomandat, confort II, într-un cartier foarte dezirabil din Corabia. Aţi spune că nicio domnişoară întreagă la minte nu ar spune pas unei asemenea partide. De unde…

Nu am câtuşi de puţin lipici la cucoane. Cred că sunt prea vrednic, prea stilat şi în ziua de azi ELE vor doar mojici şi neisprăviţi. De pildă, mai alaltăieri încercam să socializez la terasă cu o damă neînsoţită, în timp ce mă delectam cu un vermut destul de costisitor. Între două sorbituri, i-am explicat că doresc o relaţie serioasă şi de durată şi că am potenţa financiară de a susţine o familie, dat fiind locul meu de muncă de bucătar la cantina primăriei Corabia. M-a ascultat preţ de câteva clipe, vizibil neinteresată de persoana mea, ca apoi să accepte o băutură colorată de la un cetăţean dubios, mutându-se la masa golanului îndrăzneţ. Poate altfel decurgea peripeţia dacă apucam a-i zugrăvi în amănunt ostropelul meu de pui cu usturoi şi mămăliguţă. E ultima oară când mai servesc la Gambrinus, chiar nu îmi poartă noroc, deşi e un local select şi mă simt în largul meu acolo. Pierderea lor…

Cel mai aproape de a consfinţi începutul unei relaţii de durată am fost vara trecută. Tocmai ce luasem chenzina şi, micul meu tabiet, am mers după slujbă la restaurantul gării, unde mă răsfăţ de obicei cu o ceafă de porc pe pat de cartofi pai. O demoazelă, şi mai din provincie decât mine, consuma cu nesaţ o iahnie de fasole cu ciolan de porc. Mă atrag nespus fetele care apreciază eforturile noastre, ale bucătarilor, ca să zic aşa. Intrând în vorbă cu dânsa, aflu că a venit cu trenul în Corabia tocmai pentru că în comuna dumneaei nu găseşte bărbaţi serioşi, iar ea e interesată de o eventuală căsnicie cu un orăşan.

Pe măsură ce se destăinuia, am realizat că mă potrivesc de minune cu ceea ce căuta Florica. I-am propus de îndată să facem schimb de numere de telefon, pentru a putea începe cât mai curând clădirea unei relaţii de durată. Ca orice tânăr din ziua de azi, am scos telefonul mobil cu conexiune la internet şi am notat numărul Floricăi. Am sunat-o zilnic vreme de trei luni după prima noastră întâlnire, însă nu a catadicsit să ridice. Am tăiat şi fetele de la ţară de pe lista mea de posibile cuceriri, atât de restrânsă deja că ar încăpea fără osteneală pe un bilet de tramvai. Dacă am avea unul în Corabia…

De Anul Nou, mi-am încercat norocul şi la Corabevelionul organizat de Primărie. Şi pentru că sunt tânăr şi modern, m-am înveşmântat cu pantaloni tip denim, cămaşă ecosez, pardesiu de postav şi ghete sport multicolore. Mi-am pomădat podoaba capilară cu gel şi iscusinţă, mi-am tamponat grumazul cu un aftershave ales, mi-am surâs pişicher din oglindă şi dus am fost. În marea de corăbieni care aştepta cu sufletul la gură numărătoarea dintre ani, dansam cu gesturi largi, pentru a-mi face observată prezenţa. Pândind atent, am remarcat repejor că o anume domniţă din mulţimea pestriţă era intrigată de personalitatea mea sau poate responsabil să fi fost puternicul şi masculinul meu deodorant Brut.

Oricare ar fi fost fericitul motiv, ea mă pironise cu nişte ochi superbi, de un tulburător şi foarte deschis albastru. Cu paşi ritmici de bosanova, puţin incomodaţi de pardesiu, m-am strecurat prin pădurea de coate până la chipeşa demoazelă, Rodica. Aşa a mărturisit că o cheamă după ce s-a scuzat că e oarbă din naştere şi foarte deranjată de un sălbatic parfum ieftin ce trăznea din apropiere. Am lăsat-o în plata Domnului şi, cu aceiaşi paşi de bosanova, ceva mai iuţiţi, m-am îndreptat grabnic spre capătul opus al piaţetei. Şi apoi acasă…

Mă adresez publicaţiei dumneavoastră atât pentru a-mi vărsa amarul, cât şi cu speranţa că mai sunt şi alţi tineri în impasuri asemănătoare, poate chiar din Corabia, şi aş putea afla cum au reuşit ei să întemeieze relaţii de durată.

Cu aleasă consideraţiune, Demostene

umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea

Visits: 377

nu fi zgârcă, dă şi altora

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *