Modelul japonez de muncă până la epuizare face victime și în România. Dezmond Țuțu, un bărbat de 25 de ani care ocupa poziția de Corporate Liaison Manager la o importantă plăcintărie din București, a încercat să-și pună capăt zilelor din cauza presiunii și stresului uriaș acumulat la serviciu.
Plăcintăreasa tanti Zita, cealaltă angajată a concernului, a fost cea care l-a găsit dimineața pe Dezmond aproape sinucis, chircit nefiresc pe cei 2 metri pătrați de linoleu ai plăcintăriei și horcăind a aluat. De cum a aruncat un ochi în ciupa goală de aluat, tanti Zita a înțeles că omul nu mai are mult până crapă și a sunat la urgențe. Medicii de pe ambulanță au reușit cu greu să-l resusciteze, pentru că aluatul de plăcintă ingerat își triplase deja volumul la contactul drojdiei cu acidul gastric. După ce i-au evacuat rectal trei ciupe de aluat crescut tare frumos, medicii l-au înțepat în mai multe locuri pentru a elibera gazele acumulate în burtă.
Tânărul și-a revenit însă în simțuri abia după ce tanti Zita i-a plimbat o plăcintă obosită cu varză murată pe la nas. Luat la întrebări de polițiștii sosiți la fața locului, Dezmond a îngăimat printre sughițuri făinoase: “E vina patronului, nea Popică. Pune o presiune insuportabilă pe noi toți, și pe tanti Zita ca Product Account Manager și pe mine ca Corporate Liaison Manager. Ne cere să creștem volumul de producție cu 10%, dar să și scădem costurile de exploatare per plăcintă cu 5%, în condițiile în care piața e saturată de ofertă. Zilnic mă lupt cu furnizorii RADET și Moara de la Răsărit să ne scadă prețul la apă și făină. Iar pe parte de Liaison, trebuie să mă asigur la fiecare ciupă frământată de tanti Zita că aluatul e bine legat. Încercați dumneavoastră să trăiți în tensiunea asta.”
Contactat pentru dreptul la replică, nea Popică – Sole Shareholder & Managing Director al plăcintăriei – și-a umezit buzele cu limba, și-a potrivit proteza dentară și a prezentat punctul de vedere oficial al trustului: “Măi nenicule, au luat-o razna plăcintarii ăștia doi. Nenorocirea s-a petrecut la scurt timp după ce tembelul de cumnatu-meu m-a convins că dă mai bine la business și angajații sunt mai motivați dacă le dau denumiri pompoase la funcții, ca la McDonalds. Pe dracu’. Cu tanti Zita am avut noroc chior că nu pricepe iotă de engleză, așa că ea a rămas tot plăcintăreasă în mintea ei, dar cu nebunul ăsta de Dezmond numai probleme am avut de atunci. I s-a urcat la cap funcția asta, și-a luat mașină în leasing din salariul minim pe economie, și-a comandat cărți de vizită, cară plăcintele în servieta diplomat, a organizat conferințe de presă și lansări de produse. Cât era ziulica de lungă stătea cu costumul și parpalacul pe el, tot bătut în făină. În viața mea nu mai angajez absolvenți de științe economice.”
umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea
Views: 310
