Compendiul bolilor exclusiv româneşti: curentul la şale, frigul în oase, deochiul, măţăraia

boli romanesti

Ştiaţi că există o listă de boli şi afecţiuni precum curentul la şale, frigul în oase, deochiul sau măţăraia de care se bucură doar românii? Medicina occidentală refuză cu obstinaţie să recunoască aceste boli ca fiind reale, astfel că românii s-au văzut nevoiţi să le diagnosticheze singuri şi să improvizeze leacuri băbeşti pentru a le vindeca.

Curentul la şale

Este o afecţiune care incapacitează românii încă de pe vremea dacilor, iar incidenţa ei a scăzut abia după adoptarea ferestrelor de sticlă în secolul XVIII. Deşi în general localizat la nivelul organului şale, curentul poate lovi şi în alte părţi anatomice sensibile, precum urechea, măselele sau capul.

Diagnostic: Pentru că medicii nu sunt suficient de pregătiţi pentru a recunoaşte şi trata această boală, ea este diagnosticată în principal de mamă, bunică, mătuşă sau vecine. De obicei, este suficientă o simplă întrebare pentru a pune diagnosticul corect acestei boli grave: “Ai stat maică lângă un geam deschis sau ai circulat cu tramvaiul?”.

Simptome: Bolnavul se plânge de dureri, împunsături sau junghiuri la nivelul burţii sau spatelui, umblă cocârjat, cu o mână pe şale şi face pipi des.

Tratament: Doftoritul acestei boli este de o simplitate dezarmantă, fiind suficientă încingerea brâului cu un fular tricotat, purtat cu sfinţenie pe sub haine timp de câteva săptămâni. În funcţie de gravitate şi ipohondrie, fularul poate fi purtat pe toată perioada vieţii, în scop profilactic.

Frigul în oase

O boală perfidă, care profită de temperaturile scăzute ale anotimpului hibernal pentru a se insinua în oasele nebănuitoare ale pacientului. Deşi medicina modernă nu a reuşit să explice mecanismul prin care frigul pătrunde în oase şi continuă să pună acestei boli porecle tâmpite precum reumatism sau artrită, românii sunt convinşi că fiecare os are nişte găurele sau ferăstruici mititele prin care se strecoară frigul.

Diagnostic: Medicul amator, recrutat de obicei din rândul rudelor cu şcoală, pune mâna pe membrul cu osul bolnav, clatină grav din cap, face nţ nţ din buze şi pune ferm verdictul: “Ţi-am spus eu, ţi-a intrat frigul în oase!”.

Simptome: Bolnavul se vaită de dureri surde şi difuze la nivelul membrului afectat, devine incapacitat în prestarea treburilor gospodăriei şi se plânge oricui e dispus să asculte.

Tratament: Deşi ideal ar fi un transplant cu măduvă călduţă în osul înfrigurat, gospodăriile rurale nu pot asigura încă condiţiile necesare efectuării acestei operaţii. Până atunci însă, felcerii din popor recomandă o combinaţie de izmană şi spânz. Izmana trebuie purtată pe sub haine, chiar şi vara, pe o perioadă nedeterminată, iar spânzul – această licoare fermecată – se aplică cu cataplasme pe osul bolnav. Cataplasmele pot fi pătrate decupate din nişte izmene mai obosite. Chiar dacă pe perioada tratamentului pacientul se plânge de dureri şi mai atroce din cauza cataplasmelor reci, acestuia i se promite că la final se va simţi ca nou.

Deochiul

O boală vrăjmaşă, care loveşte parcă de-al dracu’ tocmai în cei mai săraci şi mai neşcoliţi dintre români, extrem de contagioasă şi transmisă pe cale oftalmologică. Este demonstrat la nivelul ştiinţei populare că deochiul survine uitatului în ochii verzi sau albaştri ai unor persoane rele, asociate cu Necuratul.

Diagnostic: Boala este diagnosticată cu uşurinţă de baborniţele din comunitate sau de vrăjitoare. O simplă privire aruncată pacientului le dumireşte pe acestea.

Simptome: Persoana afectată manifestă ameţeli de cap, acuză lipsa poftei de mâncare şi, în general, nu este în stare să mai facă nimic. Totodată, bolnavul poate prezenta sentimente puternice de atracţie faţă de persoana care l-a contaminat.

Tratament: Ca norocul, medicamentaţia acestei boli este extrem de ieftină şi la îndemâna oricui. Pacientul trebuie să-şi scuipe în sân la ore regulate şi să îngurgiteze apă de pe cărbuni stinşi, pe un fond sonor de descântece debile. Cei de la bloc pot folosi chibrituri. De asemenea, ajută foarte mult dacă un membru al familie merge la contaminator şi îl beşteleşte în fel şi chip.

Măţăraia

Foarte diferită de diaree, enterocolită sau toxiinfecţia alimentară, măţăraia este una dintre acele boli româneşti complet ignorate cu răutate de giganţi farmaceutici precum Pfizer sau Bayer. Cea mai mare diferenţă faţă de afecţiunile pomenite este aceea că în caz de măţăraie acută, pacientul nu merge la toaletă sau WC, ci la latrină, căcăstoare sau buda din fundul curţii. Boala are mai multe denumiri ştiinţifice: măţăraie, mersul burţii sau maţe stricate.

Diagnostic: Pentru a constata dacă pacientul s-a stricat la maţe, o persoană foarte tâmpită din anturajul acestuia îi face anamneza, întrebându-l ce alimente a consumat în ultimele zile. Dacă bolnavul a poftit la ceva care nu provine din satul lor şi, Doamne feri!, a mâncat ceva din comerţ, e clar.

Simptome: Bolnavul prezintă haine pătate, se spârcâie împrăştiat, îşi petrece majoritatea timpului pe budă, se freacă pe burdihan cu un aer de regret şi produce sunete puternice de ghiorăială la nivelul intestinelor.

Tratament: Până la inventarea sprayului antidiaree de dat pe cur, stricaţii la maţe recurg la leacurile din popor, care au calitatea de a “strânge” burta: fiertura de ştevie, ceaiul de păpădie şi pănuşi de porumb sau cataplasmele cu spânz pe burtă.

umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea

Visits: 132136

nu fi zgârcă, dă şi altora

11 Comments

  1. Fiyero109

    Drept fie vorba asta cu apa stinsă pe cărbuni poate ajuta. Carbonul absoarbe toxinele. Cineva a aflat din greșeala si s-a răspândit “leacul” :)

    Reply
    1. Ignatiu Ralea

      Adevarat, te ajuta sa te partai. Iar daca deochiul se elimina prin vanturi, da.

      Reply
      1. Iosif Kiss

        CH4 nene. Carbonul fură hidrogenul și se combină cu el pănă ia foc de e vreo scânteie prin preajmă. Q.E.D.

        Reply
  2. arakelian

    am un coleg roman in birou care se plange de curent. E f. greu sa explic strainilor asta, e singurul care sufera rau!! si e si cel mai imbracat aici, eu dama bine sunt cu maneca scurta, el cu camesa maneca lunga si plover si sapca in cap (banui ca are si maieu pe dedesupt dar nu cutez a-l intreba)

    Reply
    1. Ignatiu Ralea

      Hihi. Daca nu are si cate un pachet de vata indesat in fiecare ureche, se preface.

      Reply
    2. Cineva

      Spuneţi-i să mai ia şi acasă, îi mai scad facturile la curent.

      Reply
      1. arakelian

        dar daca e deochiat? :))

        Dincolo de gluma, o prietena a fost diagnosticata toata copilaria de deochi. Stiti voi, o lua cu cald,rece, transpirat, stari de slabiciune si lesin.
        La 30 ani a ajuns in sfarsit la un neurolog bun care cu radiografii in brate i-a zis ca a avut o perioada lunga in viata de carente de calciu si ca are anumite malformatii ale coloanei ce ii provoaca aceste dureri.
        Sa nu bag pe gat niste deochi tuturor babelor ce ii dadeau de deochi in loc sa duca mama pe copil la medic la un control de rutina…

        Reply
  3. Janine Iurkovski

    Bă, eu am cunoscut un cetăţean care prin prisma locului de muncă la uzină trebuia să stea în picioare şi să supravegheze un panou electronic, iar cum stătea el aşa, îi trecea dinspre uşa largdeschisă un aer rece peste mufarină, iar după anii 2000 partea stângaa feţei era înţepenită, radea strâmb şi ca să se mai dezmorţeascămuşchiul ăla facea fizioterapie, plătea un sac de lovele.

    Nu zic, uneori e stupid cum se plâng unii. Un profesor galez pripăşitprin România spunea că a luat microbuzul de la Braşov la Bucureşti şipe la Posada au vrut aia să-l arunce în vale, că ăsta dăşchisesegeamul şi făcea corent la un “copil” de 18 primăveri.

    Mai auzisem că aia cu deochiul s-a mai aflat despre ce e vorba: cândse uită un bulangiu mai abitir la tine, cică chipurile fără să vreate hipnotizează şi rămâi pe urmă aşa, momâie, până te freci cu oţet.Ăsta are mirosul ăla înţepător şi te şcoală şi din morţi, darămitedin hipnoză.

    La intestine nu ştiu, dar ştiu asta: oricare dintre Dvs aveţi un produs alimentar pe care dacă-l luaţi în guriţă, stropiţi tavanul. Şichiar dacă există doftorii pt trebuşoara asta, nu poţi ieşi din casăsă cumperi, sau e prea jenant să ceri vreunui membru al familiei săcumpere pt tine. Cum e şi cu prezervativele, nu ştiu de ce dreq dar mereu zâmbesc farmacistele când cer aşa ceva. Vă daţi seama, dacăceri leac pt diaree că îţi zâmbesc cu gura până la urechi.

    În rest, despre domnul Mihai Sturzu, numai de bine.

    Reply
    1. Ignatiu Ralea

      Hihi. Eşti nostimă, Janine. Dar în ceea ce-l priveşte pe nenea de la uzină, dacă povestea e reală, nu există decât o singură explicaţie pentru simptomele alea pe partea stângă: atac cerebral nediagnosticat. Iar deochiul este cel mai adesea confundat cu o tulburare anxioasă sau atac de panică, care da, poate fi cauzat de uitătura chiondorâşă a unui bou. Numai bine!

      Reply
      1. Roxi Dascalu

        Ba mai exista o explicatie pentru nenea de la uzina. Pareza faciala periferica a frigore. Se face de la frig. :D

        Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *