Sătul să tot achite exorbitantele facturi la topor de câte ori merge să doboare copaci în pădure, un buzoian inventiv de lângă Vulcanii Noroioşi şi-a debranşat bordeiul de la sistemul de termoficare pe lemne furate şi a trecut integral pe încălzire bio cu bălegar şi căcăreze.
Originalul inventator Tezeu Merdenel confirmă teoria antropologilor conform căreia românii sunt un popor de improvizatori. Cu toate că cele două clase absolvite nu indicau neapărat geniul latent ce colcăia prin Tezeu, acesta a spulberat mitul Ai carte, ai parte. Fără carte, dar dotat cu un ascuţit simţ al ridicolului, Merdenel a venit cu ideea termoficării bio şi sustenabile într-o bună zi, când mersese cu treabă la Vulcanii Noroioşi de la Pâclele Mari. Neatent, a păşit într-o bulboacă de noroi care l-a împroşcat cu mâl din cap până-n picioare.
Întors la bordeiul său într-un potop de sudalme, inventatorul a descoperit cu plăcere că noroiul se întărise pe el într-un strat protector termoizolant, de parcă ar fi fost încotoşmănit cu trei rânduri de veşminte călduroase. Evrika!, ar fi strigat el dacă ar fi dat mai mult pe la şcoală. Aşa, s-a mulţumit cu un Văleu! îngăimat cu uimire prostească. În săptămânile ce au urmat, a renunţat să mai meargă la furat de lemne şi a început să care zilnic noroi cu vadra de la vulcanii noroioși.
Până ajungea însă sleit de puteri la bojdeucă, noroiul îi juca feste şi se întărea pe drum. Dar mintea nu înceta să-i lucreze. Trebuia să găsească un substitut pentru noroiul vulcanic. Şi aici i-a venit în ajutor credinciosul său cal, Bobi, care era foarte spârcâit şi neîndemânatic şi nici nu prea catadicsea să strângă în urma sa. Tot privind la ograda minată cu balegi, Tezeu făcu un efort intelectual şi sfârşi prin a realiza că nu e o mare diferenţă texturală între noroiul vulcănos şi excrementele cabaline. Mai ales dacă asta-l scăpa de drumul până la Vulcanii Noroioși.
Ca un adevărat cercetător, Merdenel a verificat ipoteza în cadrul comunităţii ştiinţifice: “Bre, aţi auzit careva de încălzire cu bălegar?”, iar nu mică i-a fost mirarea să afle că vecinul Bibanu a buchisit într-un ziar cum că bălegarul e folosit mai nou ca şi combustibil bio în termoficare. Bucuros de confirmare, Tezeu s-a întors în ogradă şi, sub privirile uşor contrariate ale lui Bobi, s-a despuiat de ţoale şi s-a miruit bine pe tot organismul cu bălegar proaspăt, a aşteptat să se usuce, a deconectat cu năduf soba şi s-a vârât în pătucean. Dimineaţa l-a găsit odihnit şi cald, fără obişnuita rebegeală din oase, şi s-a simţit ca un om renăscut după ce şi-a spart coca de pe corp cu un ciomăgel.
Între timp, inventatorul buzoian a perfectat sistemul său de încălzire bio. Cu o mică investiţie amortizată imediat, Tezeu a strecurat zilnic un pumn de laxative în nutreţ când Bobi nu era atent şi, astfel, şi-a asigurat un stoc serios de bălegar de calitate, uşor de aplicat. Pentru mai multă consistenţă, a adăugat mixului şi o căciulă de căcăreze subtilizate de la caprele vecinului. Însă găselniţa lui Tezeu Merdenel a fost întâmpinată cu strâmbături de nas din partea europenilor fiţoşi la Salonul Internaţional de Inventică de la Geneva.
umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea
Views: 1491
