Descoperitorul de minuni în serie Mielu Nădejde - sfânt, impostor sau sărac cu duhul?

Având lipici la minuni, un cetățean din comuna Adulații de Sus se poate considera cel mai norocos român de religie ortodoxă după ce a descoperit chipul domnului Isus într-o minunăție de ceapă roșie. Mielu Nădejde nu se află la prima ispravă în contactul cu autoritățile cerești, ceapa fiind a treia dintre minunile prin care se pare că divinitatea încearcă disperată să comunice cu acesta.

În trecut, domnul Mielu a ajuns celebru în comună după ce, cu norocul său extraordinar, a reușit să descopere chipul lui Isus de două ori în aceeași zi, în rugina de pe o bujie veche înlocuită la Dacia sa crem și la fel de veche, și într-un cartof transportat în mașină alături de alte 200 de kilograme de cartofi. Deși la vremea respectivă domnul Bucea, dascălul satului, îi sugerase că e nițel habotnic și că acelea nu sunt minuni, Mielu nu și-a pierdut nădejdea și l-a înjurat înapoi, având de partea sa restul consătenilor, veniți cu mic cu mare să constate dubla minune.

Mielu, poreclit între timp de familie și prieteni Mucea, de la Mucenic, a primit vizita nesperată a unui sobor de trimiși BOR, experți în minuni, în frunte cu teologul conf. Hristu Haladitu, sosiți în Adulați pentru a certifica miracolele noului Arsenie Boca. Din păcate, primele două minuni au fost afectate de trecerea timpului și de igrasia din târnaț, astfel că rugina de pe bujie s-a extins și a lățit groaznic chipul lui Isus făcându-l să semene mai degrabă cu regretatul Dem Rădulescu zâmbind larg, mai ales în opinia invidiosului vecin Iudică. Mai mult, cartoful minunat, altădată (cu trei ani în urmă mai precis) galben și voinic, suferea acum și el de oxidare totală, fenomen fizic complet necunoscut lui Mielu și astfel imposibil de anticipat.

Deloc descurajat, încrezător în steaua sa, acesta a relatat prelaților circumstanțele descoperirii celei de-a treia minuni. “Tocmai ce ne așternusem la o cină elegantă, cu un cazan de iahnie, când dau să sparg un cepoi în ciorap de chiuvetă și, ce să vezi, amândoi ciorapii mei erau mai mult gaură decât ață. Poate așa a vrut Domnul, căci apoi am tăiat ceapa în două, am văzut pe domnul Isus și am căzut în genunchi, podidit de lacrimi.” Orice urmă de îndoială cu privire la veridicitatea miracolului i s-a spulberat când a observat că toată familia, și mai târziu satul, a izbucnit în lacrimi instantaneu în fața cepei.

La două săptămâni după evenimente, intervievat de un important ziar sătesc, domnul Mielu a declarat presei că a învățat din greșelile trecutului și de data asta nu a mai riscat să asiste la deteriorarea miracolului, după lecția cu bujia și cartoful, astfel că a servit ceapa divină cu restul de fasolică rămasă, alături de familie. Întrebat de ziaristul Ion Cristinoiu dacă consumarea cepei a fost o experiență revelatoare, Mielu Mucea a suspinat cu înțeles între două vânturi extrem de convingătoare: “A fost dumnezeiască”.