Campionatul de bombănit din Cişmigiu, aflat la a 25-a ediţie, a fost câştigat la pas de un concurent surpriză: un pensionar militar care abia împlinise 35 de ani. Tânărul pensionar s-a întors acasă cu mult râvnitul trofeu Bastonul de Baga cu Claxon.
Ca în fiecare vară, campionatul de bombănit a debutat în trombă în această dimineaţă la orele 04.00, când primii concurenţi şi-au târât paşii spre parcul Cişmigiu, locul tradiţional de desfăşurare a înfruntării. Pe la 7 dimineaţa deja, bucureştenii care încercau să ajungă la serviciu au asistat la scene horror cu mii de pensionari bodogănind şi revărsându-se în slow motion din autobuze şi tramvaie la Cişmigiu, ca nişte cete de zombie înarmaţi cu plase. Băncile din parc erau doldora de ciorchini de concurenţi, iar bombănitul şi pleoscăitul la unison al acestora se înălţa deasupra Bucureştiului ca o incantaţie şamanică.
Chibiţii adunaţi pe margine îl dădeau drept câştigător cert şi în acest an pe matinalul nea Demostene Parastas, astfel că majoritatea pensionarilor prezenţi au pariat pe acesta, potul ajungând la frumuşica sumă de 200 de eugenii. Favoritul competiţiei bombănea deja de 3 ore neîntrerupt când şi-a făcut apariţia în Cişmigiu eroul acestei ediţii, tânărul pensionar militar Adolf Castron. Deşi strânsese abia 35 de primăveri la teşcherea, Adolf a bombănit cu atâta năduf şi obidă, încât s-au strâns octogenarii ciopor în jurul său, ca la promoţii la tigăi.
Vreme de 8 ceasuri fără încetare, nea Castron a bombănit mâhnit şi pe rând despre toate nemulţumirile care-i adumbreau tinereţea: pensia militară de doar 2.000 de euro pe lună, înghesuiala din mijloacele de transport în comun gratuite pentru el, preţurile prea mari la medicamentele pe care va trebui să le cumpere peste câteva decenii, tinerii obraznici… mama lor de derbedei, serviciul militar încă neobligatoriu, întreţinerea la bloc pe care nu i se părea normal să o plătească, gravidele care nu-i cedează scaunul în tramvai şi agenţiile matrimoniale care de 3 ani tot nu reuşesc să-i găsească o consoartă care să corespundă cerinţelor sale.
Seara târziu, pe la orele 16, când pensionarii nu mai puteau de somn şi-i trăgea aţa spre casă, campionatul a ajuns la deznodământ, iar nea Demostene Parastas i-a înmânat cu regret trofeul lui Adolf. Câştigătorul a înălţat triumfător Bastonul de Baga cu Claxon şi s-a smiorcăit solemn: “…şi mă mai inervează şi tanti Liza de la 8 că lasă mereu uşa la lift deschisă şi nea Mărin Lefterul că întârzie mereu cu fondul de rulment. Mnn mnn mnn. Nu prea-mi place nici trofeul ăsta, chiar dacă e util claxonul când traversez autostrada prin trafic. Hmm hmm hmm. Şi mă supără şi faptul că eu doar traversam parcul azi şi nici nu am ştiut că particip în competiţie. Deh, bătrâneţea, bat-o vina!”
umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea
Visits: 385
