Tradiția americană a curcanului de Thanksgiving datorată imigranților romi din Vestul Sălbatic în anul 1848

Thanksgiving

Răsturnare rușinoasă de situație în istoria culturii poporului american, care, așa cum știm cu toții, a fost croită dintr-o serie de mituri precum Thanksgiving pentru a semăna cât de cât cu o istorie normală, numai bună de predat la școală. Canalul Descopery a prezentat azi în premieră concluziile unei cercetări antropologice derulate de Universitatea din Paris, Texas.

Legenda lui Thanksgiving începe în vara lui 1848 AP (n.r. An de Pomină), la începutul nebuniei Gold Rush. Un grup de circa 300 de imigranți romi din Țara Românească a debarcat pe țărmul Americii, după ce au traversat oceanul cu transatlanticul Cove Iltir. Atrași de mirajul aurului din California, numai bun pentru bătut cocoșei, ghiuluri și crucioaie, cei 300 de romi și-au tras întâi sufletul în orășelul-port San Francisco preț de câteva luni.

Cunoscuți pentru foamea și lenea ancestrale, romii au început să consume curcanii sălbatici cu care împărțeau parcul din centrul orășelului. Până la acea vreme, curcanul era considerat de pionierii americani o pasăre decorativă, singura carne consumată fiind cea de buffalo, racoon și opposum. Multe dintre informațiile disponibile azi ne parvin din jurnalul de călătorie al unui turist german, Karl May.

Neamțul relatează cum a luat primul contact cu tribul romilor, dorind să-i felicite pentru creativitatea în materie de vânătoare de curcani. Astfel, Karl a făcut cunoștință cu bulibașa Ieronim Vânătu, nume pe care l-a transcris însă fonetic Winnetou. În notițele sale de călătorie, Winnetou e depictat eronat ca o căpetenie de trib cu o podoabă din pene în cap și asta deoarece supușii îl alintau acum Chiefu în loc de Șăfu, iar capul lui era plin de pene de la perini dimineața.

În timpul petrecut în sânul șatrei, Herr May a observat și notat o serie de comportamente și obiceiuri specifice precum: atașamentul față de caii cu care au împărțit containerele de pe transatlanticul Cove Iltir și acum corturile, pasiunea pentru apa de foc și bairamul de după sau dragostea pentru natură și dormitul sub cerul liber.

Totodată, Karl May a admirat abilitățile bărbaților din trib de a mineri în buzunarele pionerilor din Vestul Sălbatic (eng. to chord it), aceste calități făcând practic inutilă deplasarea șatrei până în Sierra Nevada, la căutat de aur. Pentru viteza fulgerătoare a mâinii și datorită vârstei medii foarte înaintate, de aproape 30 de ani, Karl le-a atribuit romilor porecle precum Old Shatterhand, Old Surehand sau Old Firehand.

Sătui însă de găinăriile imigranților romi (numite curcănării în America), coloniștii Vestului Sălbatic le-au declarat război celor pe care i-au poreclit peiorativ indieni și apași și i-au decimat până au încăput în ghetouri denumite în bășcălie rezervații. Bulibașa Ieronim Vânătu a luptat până la ultima sticlă și a rămas în istoria Americii drept căpetenia apașă Geronimo, iar în literatură ca Winnetou, tot căpetenie apașă. Triumful final al coloniștilor asupra apașilor noștri este sărbătorit simbolic azi în America prin consumul de curcan în ziua națională de Thanksgiving.

umor | satiră | parodie | pamflet | neștire | Ignațiu Ralea

Hits: 515

nu fi zgârcă, dă şi altora

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *